Personalitatea cea mai cunoscută, pe care Marea Britanie a dăruit-o României, este fără îndoială, regina Maria (1875-1938), soția regelui Ferdinand I. Regina s-a născut la Eastwell, Kent, în 1875, tatăl ei, ducele Alfred de Edinburgh era al doilea fiu al reginei Victoria, mama fiind Maria Alexandrovna, fiica țarului Alexandru al II-lea. Regina Maria a fost promotoare a valorilor culturii românești. A fost numită de popor „Mama răniților” și „Regina-soldat”, pentru activitatea ei din timpul primului război mondial, când a coordonat o fundație de caritate și s-a implicat direct pe front, în spitalele de campanie.
Prințesa evocă, în Jurnalul său, imaginea Bucureștiului de la 1897: „Bucureștii de pe vremea aceea era un oraș vesel, lumea părea a fi bogată și erau unele saloane în care aveam voie să dansăm. Fuseseră alese de unchiul cu multă grijă, n-am fi îndrăznit niciodată să primim vreo invitație fără consimțământul lui. Lucru ciudat, nu ne era îngăduit să mergem la legațiile străine, tocmai mai târziu dobândirăm această concesie”. Amintirile despre Palatul Cotroceni sunt consemnate cu nostalgie: „întâmplarea cea mai de seamă pentru noi, în cursul acelui anotimp a fost un bal costumat pe care l-am dat la Cotroceni...”. În vara lui 1897 Ferdinand se îmbolnăvește de febră tifoidă - „a fost minunat chipul în care poporul împărtăși îngrijorarea noastră. Curtea Cotrocenilor era plină, în fiecare zi, de o mulțime deasă, însă absolut tăcută, venită să afle vești și să-și arate fără zgomot dragostea. Cu toate că se adunau sute de oameni sub ferestrele noastre, nu se auzea nici cel mai mic zgomot”.